În şedinţa Comitetului Permanent din 19 noiembrie 1869 Gheorghe Chiţu a vorbit cu însufleţire despre şcoala normală ce avea să ia fiinţă în Craiova. Acest nou aşezământ de cultură îsi deschide porţile la 1 octombrie 1870. La începuturile sale Şcoala Normală din Craiova îsşi recrutează candidaţii din judeţul Dolj, urmând ca în perioada 1870 – 1883 aria de recrutare a candidaţilor să se extindă şi asupra judeţelor vecine – Romanaţi, Gorj, Mehedinţi ,Vâlcea.
Printre primii profesori ai şcolii figurează: Ioan Bombocilă – profesor de română, Gheorghe P. Constantinescu – profesor de ştiinţe naturale, Isiodor Sălăgeanu – profesor de desen – caligrafie, preot C. Georgescu – profesor de religie, Fernando Settelino – profesor de gimnastică, Ion Ilarion – profesor de muzică.
Primul director al Şcolii Normale a fost Constantin Olteanu (1852 - 1887) – profesor de geografie şi, în...

În şedinţa Comitetului Permanent din 19 noiembrie 1869 Gheorghe Chiţu a vorbit cu însufleţire despre şcoala normală ce avea să ia fiinţă în Craiova. Acest nou aşezământ de cultură îsi deschide porţile la 1 octombrie 1870. La începuturile sale Şcoala Normală din Craiova îsşi recrutează candidaţii din judeţul Dolj, urmând ca în perioada 1870 – 1883 aria de recrutare a candidaţilor să se extindă şi asupra judeţelor vecine – Romanaţi, Gorj, Mehedinţi ,Vâlcea.
Printre primii profesori ai şcolii figurează: Ioan Bombocilă – profesor de română, Gheorghe P. Constantinescu – profesor de ştiinţe naturale, Isiodor Sălăgeanu – profesor de desen – caligrafie, preot C. Georgescu – profesor de religie, Fernando Settelino – profesor de gimnastică, Ion Ilarion – profesor de muzică.
Primul director al Şcolii Normale a fost Constantin Olteanu (1852 - 1887) – profesor de geografie şi, în acelaşi timp, primul care predă pedagogia în şcoală.
În şedinţa Consiliului Permanent din 1889 se propune desfiinţarea Şcolii Normale. În aceste condiţii în 1892 a absolvit ultima clasă a Şcolii Normale şi cu aceasta se încheie prima etapă din istoria şcolii noastre.
Cu anul şcolar 1892 – 1893 începe o nouă etapă din istoria şcolii, ea devenind şcoală de stat şi beneficiind, după numeroase locaţii temporare de un sediu propriu construit în 1901 din iniţiativa ministrului Spiru Haret.
Între 1896 – 1926 Şcoala Normală – şcoală de aplicaţie – este condusă de Ştefan Velovan. Pentru meritele sale, după pensionare, în decembrie 1926 Şcoala Normală înscrie pe frontispiciul său numele de Şcoala Normală de învăţători Ştefan Velovan.
Între anii 1928 – 1934 şi 1938 – 1945 Şcoala Normală funcţionează sub conducerea unei alte personalităţi marcante – Ilie Popescu Teiuşan.
Pe lângă Şcoala Normală de Băieţi, înfiinţată în anul 1870, in Craiova a funcţionat o şcoală similară de fete(înfiinţată în 1883).
Învăţământul normalist de fete a reapărut – după o perioadă în care a funcţionat ca şcoală secundară cu numele de “Elena Cuza” – în anul 1914, odată cu construirea Şcolii Normale de Fete “Madona Dudu”.
Din 1949 aceasta îşi schimbă denumirea în Şcoala Pedagogică de Învăţătoare, iar în 1950 funcţionează în paralel cu Şcoala Pedagogică de Educatoare.
Din anul 1955 ambele unităţi de învăţământ sunt unite cu Şcoala Pedagogică de Băieţi. Noua instituţie şcolară va pregăti educatoare, învăţători şi institutori.
1957 – 1966 reprezintă o perioadă în care se experimentează pregătirea viitorilor dascăli pe durata a 6 ani.
Durata studiilor de 4 , 6 şi 5 ani se păstrează şi de-a lungul anilor 1966 – 1990, iar în 1979 şcoala devine Centrul de Perfecţionare pentru cadrele didactice din Dolj, Gorj, Olt.
În 1995 Şcoala Normală “Şt. Velovan” pregăteşte viitori dascăli cu dublă specializare: învăţători – educatoare.
1998 – an în care Şcoala Normală devine Colegiul Naţional “Ştefan Velovan”.
În prezent Colegiul Naţional “Ştefan Velovan” , cu acelaşi sediu încă din 1922, şi-a îmbogăţit şi reconfigurat oferta educaţională adaptându-se noilor cerinţe sociale.