Şcoala noastră a fost înfiinţată din iniţiativă particulară în martie 1880, şi recunoscută de Ministerul Cultelor şi Instrucţiei Publice prin Ordinul nr. 9743/3.09.1880 ca Şcoală de Arte şi Meserii de Ambe Sexe. La 3 martie 2005 s-au împlinit 125 de ani de la înfiinţarea Grupului Şcolar Industrial Materiale de Construcţii Roman.

În perioada martie 1880 – septembrie 1920 funcţionează în mai multe localuri din Roman şi sub mai multe subordonări şi denumiri, pregătind meseriaşi pentru : tâmplărie, cizmărie, tinichigerie, fierărie, lăcătuşerie, tapiţerie ; iar din 1930 – legătorie, tâmplărie, tipografie. În 1920, Primăria Romanului pune la dispoziţia scolii actualul teren pentru construirea unui local propriu şi la 22.07.1920 începe construcţia localului din Bulevardul Republicii nr.1, iar din 1922 începe funcţionarea în actualul local.

Între anii 1928-1936, şcoala funcţionează cu...

Şcoala noastră a fost înfiinţată din iniţiativă particulară în martie 1880, şi recunoscută de Ministerul Cultelor şi Instrucţiei Publice prin Ordinul nr. 9743/3.09.1880 ca Şcoală de Arte şi Meserii de Ambe Sexe. La 3 martie 2005 s-au împlinit 125 de ani de la înfiinţarea Grupului Şcolar Industrial Materiale de Construcţii Roman.

În perioada martie 1880 – septembrie 1920 funcţionează în mai multe localuri din Roman şi sub mai multe subordonări şi denumiri, pregătind meseriaşi pentru : tâmplărie, cizmărie, tinichigerie, fierărie, lăcătuşerie, tapiţerie ; iar din 1930 – legătorie, tâmplărie, tipografie. În 1920, Primăria Romanului pune la dispoziţia scolii actualul teren pentru construirea unui local propriu şi la 22.07.1920 începe construcţia localului din Bulevardul Republicii nr.1, iar din 1922 începe funcţionarea în actualul local.

Între anii 1928-1936, şcoala funcţionează cu denumirea de Şcoala de Arte şi meserii, gradul II, pregătind meseriaşi ca : lăcătuş mecanic, legător, tâmplar, rotar, tipograf.

De la 1.09.1936, Şcoala de Meserii de gradul II va funcţiona ca Liceu Industrial de Băieţi cu 8 ani de studiu, până în 1942.

În anii 1942 – 1945, şcoala a funcţionat anevoios datorită războiului, cât şi unor incidente nedorite, cum ar fi incendiul din 1938, dar totuşi a reuşit să pregătească serii de absolvenţi.

Legea de reforma a învăţământului din august 1948 transformă Liceul Industrial de Băieţi din Roman în Şcoala Medie Tehnică Metalurgică subordonată Ministerului Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice, respectiv Întreprinderii Mecanice Roman. Această titulatură a fost menţinută până în 1954, când şi încetează activitatea cu ultima promoţie de absolvenţi, dar în clădirea Seminarului.

Din 1951, în localul actual al şcolii activitatea este continuată de Şcoala Profesională Siderurgică nr.1, absolvenţii fiind repartizaţi la diverse întreprinderi metalurgice şi siderurgice din oraş şi din ţară.

În toamna anului 1952, Şcoala Profesională Siderurgică nr.1 este mutată într-un alt local, iar în actualul local este adusă Şcoala profesională Metalurgică nr.2, cu un număr de elevi mai mic şi care se află sub tutela noului Combinat Siderurgic Roman.

La mijlocul anului şcolar 1954-1955, are loc o noua restructurare a activităţii şcolare prin care Şcoala profesională Metalurgică nr.2 se transformă în Şcoala Profesională de Ucenici nr.2 şi trece în subordinea întreprinderii şi ca secţie a acesteia.

Din septembrie 1958 până în 1963, funcţionează ca Şcoala de Meserii nr.2, având în anul şcolar 1962-1963 un număr de 400 de elevi, dintre care 124 fete venite de la fosta Şcoală de Meserii nr.1 Fete.

La 27.09.1963, Şcoala de Meserii nr.2 se transformă în Şcoala Profesională Materiale de Construcţii, subordonată Întreprinderii de Prefabricate Roman, subordine şi colaborare care continuă până în 1990.

Între anii 1964-1966 a funcţionat ca Grup Şcolar Industrial, pregătind pe lângă muncitori calificaţi şi maiştri tehnologi pentru întreprinderi de materiale de construcţii din toata ţara.

În 1968, cu eforturi susţinute, s-a dat în funcţiune clădirea căminului, care asigura cazarea a 340 de elevi, în aceeaşi perioada reuşindu-se extinderea clădirii vechi cu un corp care asigura un număr mai mare de săli de clasă.