Sticla, material străvechi, şi în acelaşi timp în perpetuă înnoire, îşi găseşte de-a lungul veacurilor loc în cerinţele comunităţii umane datorită multiplilor ei performanţe.
Cuarţul pământului, îngemânat cu focul şi măiestria omului devine tărie, transparentă, strălucire, frumuseţe, artă. Omul iscoditor caută, găseşte şi trece de la utilizarea lemnului ca sursă de energie pentru naşterea sticlei la utilizarea gazului metan, bogăţie a subsolului Transilvaniei. Aşa se explică apariţia în această zonă, în 1921 - 1922, a unor fabrici de sticlărie performante în Turda, cum este şi Fabrica de Sticlă din Turda; primul oraş gazificat din Europa şi al doilea din lume.

La început, această fabrică folosea sticlari străini, cehi, slovaci, polonezi, germani şi maghiari. Oamenii angajaţi, din comunele învecinate şi din munţii Apuseni fiind întrebuinţaţi numai pentru muncile necalificate....

Sticla, material străvechi, şi în acelaşi timp în perpetuă înnoire, îşi găseşte de-a lungul veacurilor loc în cerinţele comunităţii umane datorită multiplilor ei performanţe.
Cuarţul pământului, îngemânat cu focul şi măiestria omului devine tărie, transparentă, strălucire, frumuseţe, artă. Omul iscoditor caută, găseşte şi trece de la utilizarea lemnului ca sursă de energie pentru naşterea sticlei la utilizarea gazului metan, bogăţie a subsolului Transilvaniei. Aşa se explică apariţia în această zonă, în 1921 - 1922, a unor fabrici de sticlărie performante în Turda, cum este şi Fabrica de Sticlă din Turda; primul oraş gazificat din Europa şi al doilea din lume.

La început, această fabrică folosea sticlari străini, cehi, slovaci, polonezi, germani şi maghiari. Oamenii angajaţi, din comunele învecinate şi din munţii Apuseni fiind întrebuinţaţi numai pentru muncile necalificate.

De aceea, pe măsură ce fabrica îşi extindea producţia se simţea tot mai mult lipsa specialiştilor sticlari, şlefuitori, gravori şi pictori, pe care nu-i mai putea aduce din ţări străine.

In aceste împrejurări, în vederea acoperirii nevoilor interne ale fabricii, se impunea înfiinţarea unei şcoli pentru formarea, din elemente autohtone, a muncitorilor calificaţi în aceste meserii.

Ca urmare, în anul 1936, ia fiinţă şcoala de ucenici sticlari, care funcţionează fără statut didactic în acest prim an şcolar, într-o încăpere din incinta întreprinderii.

In anul şcolar 1936-1937 au existat un număr de 62 de elevi, fiind instruiţi de 6 profesori. Profesorii în număr de 6, unul singur cu catedră de bază au fost recrutaţi dintre inginerii, subinginerii şi economiştii fabricii pentru obiectele de specialitate, şi de la şcolile din oraş pentru materiile de cultură generală. In felul acesta, şcoala nou înfiinţată a funcţionat cu acordul Ministerului Muncii, timp de cinci ani şcolari consecutivi, calificând specialişti în diferite meserii, până în 1941 când s-a desfiinţat, ca urmare a hotărârii Ministerului Muncii, de asista scutirea taxei de 1 % asupra salariilor, pe care întreprinderile unde nu funcţionau şcoli trebuiau să o plătească, conducerea fabricii nefiind dispusă să suporte această taxă. In perioada 1942 - 1948, puţini specialişti, necesari producţiei redusă la 60 -70% în timpul războiului, au fost calificaţi la locul de muncă, fără a frecventa vreo şcoală profesională.

In 1948, prin Reforma învăţământului s-a reînfiinţat şcoala profesională şi totodată şi Şcoala Medie de Sticle şi ceramică fără care a funcţionat până în anul 1955 - 1956 când toate şcolile de acest tip au fost desfiinţate.

Din monografia Fabricii de Sticlă Turda cităm: "de la această dată, urmează o dezvoltare grabnică a şcolii. Din 1948, s-a înfiinţat, pe lângă şcoala profesională, şi o şcoală medie tehnică de sticlă - ceramică, care a funcţionat până în anul 1955, când toate şcolile de acest tip au fost desfiinţate. In acelaşi an însă, a luat fiinţă şcoala tehnică de maiştri, iar în 1963, şcoala tehnică postliceală. Având în vedere perspectivele de dezvoltare a întreprinderii, Ministerul Industriei Uşoare a înfiinţat, pe lângă fabrică, un Centru Şcolar, care să acopere necesarul de cadre de diverse nivele, muncitori pentru toate meseriile subramurii sticlă şi ceramică fină - sticlari şlefuitori, sculptori, decoratori etc., muncitori pentru activităţile de întreţinere - lăcătuş, strungari, matriţeri etc., maiştri sticlari, mecanici, tehnicieni sticlă şi ceramică fină, proiectanţi etc.

Centrul Şcolar M.I.U. a constituit pentru întreprindere principala sursă de asigurare cu cadre de calificare corespunzătoare. Pregătirea acestor cadre a fost asigurată cu profesori şi instructori dintre cei mai buni specialişti, practica de producţie efectuându-se în atelierele întreprinderii, sub controlul şi îndrumarea celor mai calificaţi muncitori, asigurându-se astfel condiţii optime pentru însuşirea meseriei.

Date fiind sarcinile de producţie sporite, în anul 1966 condiţiile pentru practica elevilor s-au dovedit necorespunzătoare, ceea ce a determinat necesitate a construirii, în incinta întreprinderii, a unui atelier şcoală , dintre cele mai modeme.

Recrutarea, selecţionarea şi pregătirea acestor cadre, care într-un viitor apropiat, trebuiau să producă la nivelul sarcinilor, a cerut un efort deosebit, atât din partea conducerii şcolii, cât şi din partea conducerii întreprinderii. Trebuia asigurată, în primul rând, baza materială pentru practică: locul unde aceste cadre să-şi însuşească meseriile specifice, care pretind deprinderi deosebite, bazate pe aptitudini ce se câştigă numai printr-o practică continuă, fiind, vorba de formarea mişcărilor şi de obţinerea unui ritm potrivit, elemente foarte importante ale procesului de muncă. Ca urmare, pe lângă Fabrica de Sticlărie Turda, a început, în ziua de 6 mai 1966, construirea unui atelier şcoală, care să răspundă cerinţelor privind condiţiile pentru pregătirea cadrelor necesare dezvoltării prevăzute în industria sticlei şi ceramicii tine. Astfel, începând din anul 1967, întreprinderea noastră, precum şi celelalte fabrici din sector, beneficiază de un număr important de meseriaşi sticlari şi mecanici, pregătiţi în condiţii deosebite, care, încă din primele zile de activitate, sunt în măsură să dea cele mai mari randamente de lucru.

În perioada 1948 - 1971, din totalul absolvenţilor Şcolii profesionale, un număr de 1160 au fost repartizaţi la Fabrica de Sticlărie şi la Electroceramica din Turda. De asemenea din cei 768 de maiştri care au terminat cursurile acestei şcoli, 58 au fost repartizaţi tot la aceste două fabrici, la care s-au mai adăugat încă 93 de absolvenţi ai şcolii tehnice."

S-a înfiinţat Grupul Şcolar profesional tehnic şi tehnic de maiştri pentru industria uşoară cu următoarele profiluri:

• Şcoala profesională de mecanici sticlari (cu durata de 3 ani);

• Şcoala tehnică de personal tehnic cu profil sticlărie (cu durata de 3 ani);

• Şcoala tehnică de maiştri cu profil sticlă şi ceramică fină (cu durata de 3 ani iar din 1968 cu durata de 1 an).

În 1970 se înfiinţează şi Şcoala de Specializare postliceală cu durata de 3 ani în profilele: sticlărie, proiectant mecanic construcţii de maşini, normatori în industria uşoara.

În 1974 se înfiinţează Liceul cu profil industrial: materiale de construcţii şi mecanic.

În 1978 se desfiinţează şcoala de specializare postliceală.

Începând cu anul 1985 funcţionează ca şi Liceul Industrial în cadrul Ministerului Industrializării Lemnului şi Materialelor de Construcţii.

Din anul 1990 devine Grupul Şcolar pentru Industria Sticlei, cu formele' de învăţământ: liceal, profesional, tehnic de maiştri, postliceal.

Prin fuzionarea, în anul 1994, cu Grupul Şcolar Industrial Construcţii de Maşini, ia fiinţă Grupul Şcolar Industria Sticlei şi Construcţii de Maşini, denumire pe

care o păstrează şi în prezent.

Din anul 2000 Grupul Şcolar Industria Industria Sticlei şi Construcţii de Maşini se numeşte Colegiul Tehnic Turda

Activitatea Colegiului Tehnic Turda se caracterizează, în general, prin creşterea capacităţii de abordare sistemică, prin intervenţie concertata si unitară în soluţionarea problemelor specifice, printr-o atitudine reflexivă şi proactivă.

Se au în vedere următoarele repere: asigurarea coerenţei între strategia naţională a procesului educaţional şi programele de dezvoltare elaborate la nivel judeţean şi local, colaborări fructuoase cu autorităţile judeţene şi locale pentru sprijinirea instituţiei, monitorizarea, evaluarea şi ameliorarea calităţii educaţiei în teritoriu. S-a pus deosebit accent pe colaborarea şi parteneriatele cu alte instituţii, agenţi economici, ONG-uril cu societatea civilă în general - ca beneficiară a educaţiei.

Viziunea scolii este de promovarea valorii în mod explicit şi eficient prin obiective dare, programe şi activităţi utilizând mijloacele adecvate şi armonizând toţi factorii implicaţi în educaţie pentru ca elevii să-şi atingă potenţialul maxim ca indivizi şi membrii ai societăţii.

In vederea atingerii viziunii enunţate, şcoala este văzută ca centru de resurse şi servicii educaţionale pentru comunitate, misiunea şcolii este:

- fumizarea elevilor de oportunităţi pentru acumularea de cunoştinţe, abilităţi şi experienţe care să le permită adaptarea la o societate în continuă schimbare

- crearea cadrului în care elevii sunt încurajaţi să-şi dezvolte aptitudini de investigare, să formuleze întrebări, să argumenteze raţional şi să urmeze aplicaţii pentru testarea fizicului şi intelectului

- dezvoltarea la elevi, de abilităţi de limbă şi comunicare pentru a realiza înţelegerea estetică şi ştiinţifică, astfel încât să fie capabili dă dezvolte idei, concepţii, probleme de esenţă.

- încurajarea elevilor în dezvoltarea valorilor morale, care privesc o conduită personală, responsabilă, grijă şi atenţie faţă de ceilalţi, faţă de familie şi comunitate

- găsirea celor mai adecvate forme, metode, procedee pentru valorificarea potenţialului tehnico-aplicativ, în vederea educării elevilor în spiritul recunoaşterii şi preţuirii propriilor realizări pe plan şcolar şi exterior.

- formarea, diversificarea şi adâncirea pregătirii tehnice în general, cea de specialitate în special.