De ce am ales numele „Ferdinand I” şi nu altul?.....Ni s-a părut oportun să legăm numele liceului de zona încărcată de istorie în care ne aflăm şi de faptul că liceul este situat pe fostul domeniu regal.
Personalitate complexă, ce şi-a legat destinul de unele dintre momentele cruciale ale României moderne, principele Ferdinand- Victor Albert- Meinard s-a născut la Sigmaringen (Germania) în familia princiară a Hohenzollernilor din părinţi: tatăl Leopold, prinţ de Hohenzollern, fratele regelui României Carol I, şi mama Antonina, fiica reginei Maria a II-a şi a regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei. Familia avea puternice rădăcini, fiind atestată printre marii latifundiari ai bătrânei Europe încă din secolul al XI-lea. Prin descendenţă se înrudea cu principalele case domnitoare din Europa.
Şi-a început educaţia în castelul părintesc, a urmat apoi 5 ani gimnaziul din oraşul...

De ce am ales numele „Ferdinand I” şi nu altul?.....Ni s-a părut oportun să legăm numele liceului de zona încărcată de istorie în care ne aflăm şi de faptul că liceul este situat pe fostul domeniu regal.
Personalitate complexă, ce şi-a legat destinul de unele dintre momentele cruciale ale României moderne, principele Ferdinand- Victor Albert- Meinard s-a născut la Sigmaringen (Germania) în familia princiară a Hohenzollernilor din părinţi: tatăl Leopold, prinţ de Hohenzollern, fratele regelui României Carol I, şi mama Antonina, fiica reginei Maria a II-a şi a regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei. Familia avea puternice rădăcini, fiind atestată printre marii latifundiari ai bătrânei Europe încă din secolul al XI-lea. Prin descendenţă se înrudea cu principalele case domnitoare din Europa.
Şi-a început educaţia în castelul părintesc, a urmat apoi 5 ani gimnaziul din oraşul Dusseldorf şi, conform tradiţiei familiei, a fost înscris cadet al Scolii Militare din Kassel, fiind încadrat ulterior, în 1884, ca sublocotenent în armata română. Sub aspra supraveghere a regelui Carol I, unchiul său, Ferdinand a străbătut toată ierarhia militară până la gradul de general de corp de armată.
În paralel cu cariera militară, Ferdinand a urmat studii universitare la instituţiile de profil de mare prestigiu din Germania, audiind cursuri de istorie, drept roman, finanţe, economie politică, statistică, filosofie etc. Ferdinand îşi împărţea timpul între obligaţiile sale în armată şi ocupaţia sa predilectă: lectura. O lectură bogată şi foarte variată în latină, greacă, germană, franceză, română, engleză, rusă, limbi pe care le ştia foarte bine. Îl interesau chestiunile militare, subtilităţile teologice, literatura istorică şi, mai presus de toate, era pasionat de botanică.
Pentru că regele Carol I n-a avut succesor direct la tron, Ferdinand, nepotul său a fost confirmat prin Pactul de familie din 1881, ca moştenitor al tronului României.
S-a căsătorit în 1893 cu principesa Maria de Edimburg, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii şi a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Din căsătorie au rezultat 6 copii: Carol (rege al României între 19301940, sub numele de Carol al II-lea), Elisabeta, Maria, Nicolae, Ileana şi Mircea.
După moartea lui Carol I, în toamna anului 1914, primul moştenitor Ferdinand a depus jurământ în calitate de rege al României.
Devenind rege, Ferdinand ş-a dovedit întreaga capacitate de a cârmui ţara în momente deosebit de grele, cruciale pentru destinul său. Mai întâi el a menţinut neutralitatea ţării până când evenimentele au fost favorabile reîntregirii naţionale, în august 1916, decizând intrarea României în război alături de Antantă, dovedind astfel loialitatea faţă de Consiliul de Coroană din acel an.
Numai şi doar pentru situaţia dramatică în care a fost pus de a alege între familia dinastică a Hohenzollernilor, mamă, tată, fraţi şi prieteni, locul unde a copilărit şi noua sa patrie care-i încredinţase destinele, severul om politic Take Ionescu a declarat: „Azi îmi dau seama că avem un rege cu adevărat mare”.
Evoluţia intrării României în primul război mondial avea să fie dramatică, pentru că la sfârşitul anului 1916, armatele germane au ocupat Bucureştiul, iar regele, guvernul, Parlamentul şi toate celelalte instituţii importante ale statului s-au mutat la Iaşi, care a devenit capitala vremelnică a României pe durata războiului.
Pregătindu-se o nouă ofensivă împotriva germanilor, regele însuşi s-a deplasat pe front şi a promis oştenilor
înfăptuirea reformei agrare şi votul universal, ceea ce a contribuit la refacerea moralului armatei noastre.
Cuvântul regelui s-a răspândit repede în întreaga oştire, având un efect deosebit asupra stării morale a trupei, hotărâtă la orice jertfă, pentru a fi stăpână pe glia ce o muncea. Plecând la luptă, făcându-şi cruce, soldaţii rosteau: „Doamne, ajută!” şi nu puţini murmurau: Chiar de ar fi să mor, ai mei vor avea pământ”.
Deşi victorioasă pe front în vara anului 1917, în luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, unde soldaţii au înscris cu sânge deviza „Pe aici nu se trece !”, România a fost izolată militar în urma izbucnirii revoluţiei bolşevice şi ieşirii din război a Rusiei.
România a fost obligată mai întâi să accepte armistiţiul, apoi pacea umilitoare impusă de Puterile Centrale şi, cu toate că tratatul a fost ratificat de Parlament, regele Ferdinand I nu a promulgat tratatul, acesta fiind declarat, după remobilizarea armatei de la sfârşitul anului 1918, un act nul şi neavenit.
Înţelepciune şi cumpătare a dovedit Ferdinand în complexa activitate a desăvârşirii procesului de făurire a statului naţional unitar român, prin actele din anul 1918 de unire a Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu patria mamă, fapt pentru care în istoria românilor este pomenit ca Ferdinand I Întregitorul.
Revenirea în capitala României întregite a marcat, la 1 Decembrie 1918, încheierea calvarului generat de război şi intrarea României şi a regelui său într-o nouă etapă de dezvoltare.
La 15 Octombrie 1922 în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia a avut loc ceremonia de încoronare a lui Ferdinand şi a reginei Maria ca suverani ai României, împlinindu-se astfel profeţia lui Nicolae Filipescu, care îi declarase regelui: „Sire eşti trimisul lui Dumnezeu ca să împlineşti visul unui neam. Vei fi cel mai mare voievod al ţării, împodobindu-te cu titlurile lui Mihai Viteazul, domn al Ardealului, al Ţării Româneşti şi Moldovei.”
Alături de înfăptuirea reformei agrare şi introducerea votului universal în România, un act de mare importanţă în edificarea României moderne a fost promulgarea unei noi Constituţii în 1923, numită şi Constituţia Unificării, fiind una dintre cele mai avansate din Europa acelor vremuri.
Măcinat de o cumplită boală, cancer la intestine, a suferit mai multe intervenţii chirurgicale, chinuindu-se îngrozitor în ultimii ani de viaţă.
În dimineaţa zilei de 20 Iulie 1927, regele Ferdinand înceta din viaţă, fiind înmormântat la Curtea de Argeş, alături de înaintaşul său, Carol I.
Toată viaţa a fost călăuzit de deviza personală pe care şi-o alesese: „ Ped aspera ad astra!” (Pe căi anevoioase spre stele).ca rege al României, Ferdinand I a avut un singur ţel: Ţării peste care domnea să-i fie bine.