Istoricul scolii din Solca, una dintre cele mai vechi scoli din judetul Suceava, îsi afla începuturile în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Desi scoala a traversat o perioada destul de zbuciumata din istoria neamului nostru, în care uneori edificiul ei a fost distrus din temelii, s-au pastrat totusi unele marturisiri destul de lacunare despre activitatea ei vreme de circa un secol si mai numeroase în ultima parte a existentei ei. Astfel un paroh nota în mai 1901 în condica cronicala a parohiei ca ''Scoala e în Solca chiar de cinci clase si ea e activata în anul 1820''. Dar nu acelasi numar de clase au existat de la bun început, ci doar o singura clasa, pentru ca mult mai târziu sa creasca numarul lor.
Astfel aceeasi marturie mentioneaza faptul ca abia ''La anul 1896 s-au largit scoala din Solca de la o clasa la patru clase.''...

Istoricul scolii din Solca, una dintre cele mai vechi scoli din judetul Suceava, îsi afla începuturile în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Desi scoala a traversat o perioada destul de zbuciumata din istoria neamului nostru, în care uneori edificiul ei a fost distrus din temelii, s-au pastrat totusi unele marturisiri destul de lacunare despre activitatea ei vreme de circa un secol si mai numeroase în ultima parte a existentei ei. Astfel un paroh nota în mai 1901 în condica cronicala a parohiei ca ''Scoala e în Solca chiar de cinci clase si ea e activata în anul 1820''. Dar nu acelasi numar de clase au existat de la bun început, ci doar o singura clasa, pentru ca mult mai târziu sa creasca numarul lor.
Astfel aceeasi marturie mentioneaza faptul ca abia ''La anul 1896 s-au largit scoala din Solca de la o clasa la patru clase.''
Scurgerea unei perioade atât de îndelungate de la înfiintarea ei si pâna la construirea unor noi clase, nu este altceva decât o expresie a lipsei de interes a monarhiei austriece de a dezvolta învatamântul si de a ridica astfel gradul de cultura a populatiei de o alta origine etnica si de pe un teritoriu pe care îl voia al ei pentru totdeauna. În acelasi timp populatia autohtona se zbatea în tot felul de nevoi neavând mijloacele necesare pentru a urma cursurile scolii, cum spune acelasi izvor: ''din cauza saraciei lor celei mari''.
Aceasta si explica dezamagirea parohului precum ''ca la cursul repetitor nu e nici un copil de ai nostrii''. Tocmai aceasta situatie a determinat ca în 1906 ''în scopul sprijinirii copiilor sarmani de la scoala din localitate se aranjeaza un concert vocal'' si ''un concert instrumental'' pentru a se cumpara ''din venitul curat haine si încaltaminte'' pentru acesti copii. Totodata statul austro-ungar urmarind sa-si permanentizeze stapânirea într-un teritoriu, cu majoritate zdrobitoare româneasca, rapit din trupul Moldovei în 1775, a cautat ca si prin intermediul scolii sa-si înfaptuiasca politica sa de germanizare, lucru observat si în cazul scolii din Solca. Caci asa cum remarca izvorul mentionat mai sus ''Caracterul scoalei e însa germanoromâno-occidental'' si ''li se preda mai mult în limba germana si astfel nici nu pot ei propasi corespunzator cerintei timpului''. Cu toate aceste oprelisti însa, dorinta de cultura a populatiei românesti a crescut tot mai mult asa încât un alt paroh, specifica pe la 1907 ca atunci ''când am venit la Solca, am aflat o scoala mixta de sase clase dintre cari, clasele cele patru de jos cu paralele, majoritatea copiilor era români si anume cam 316''.
A urmat, dupa 1907, o perioada pâna prin 1920, lipsita de informatii, datorita primului razboi mondial, care a avut consecinte nefaste asupra localitatii si populatiei în general, cât si asupra scolii, urmele transeelor sapate de o parte si de alta a localitatii Solca, în care s-au instalat trupele combatante, mai vazându-se si astazi.
Datorita luptelor ce s-au purtat, multe locuinte si odata cu acestea si edificiul scolii, au fost distruse. Dupa terminarea razboiului scoala si-a reluat cursurile, situatie confirmata de un proces verbal din 18 sept. 1920, cu ocazia ''conferintei locale'' (consiliului pedagogic) la scoala primara româna din Solca, în care apar urmatoarele cadre didactice: George Dorofteiu - presedinte (de fapt directorul scolii) Olimpia Traci - grefiera (secretara consiliului pedagogic) Eusebie Braha Veronica Gaina Structura claselor de la aceasta scoala era urmatoarea: clasa I - domnul Braha, clasa a II-a - domnisoara Traci, clasa a III-a - doamna Gaina, cu 102 copii (anul III cu 46 copii si anul IV cu 56 copii), clasa a IV-a (anul V cu 45 si anul VI cu 57 copii) domnul Doroftei cu 102 copii.
Datorita lipsei de spatiu, camerele fiind ''nesanatoase'' si prea mici (30 m.p.) la propunerea învatatoarei Gaina se hotaraste ca anii scolari III si V sa frecventeze scoala zilnic. În acelasi timp, învatatorul Eusebie Braha propunea dirigintelui sa ia masuri pentru largirea scolii de aici de la 4 la 6 clase. În situatia comunicata la sfârsitul anului scolar, în iulie, se precizeaza ca în acest an scolar fusera inscrisi 324 elevi.
De fapt aceasta era una dintre cele doua scoli; a doua scoala fiind "Scoala primara germana" amândoua functionând în cadrul aceluiasi local închiriat de la Fondul religios ortodox local, cu totul impropiu pentru desfasurarea învatamântului.
Ca argument al faptului ca în primii ani ai perioadei interbelice existau la Solca doua scoli aducem în sprijin, în afara de cele doua denumiri si urmatoarea dovada: într-un proces verbal din 18 sept. 1922, la o conferinta a corpului didactic sunt pomeniti George Dorofteiu, înv. sup. presedinte, Berta Dorofteiu, înv. def. ca grefiera, Veronica Gaina, înv. def., Olimpia Traci, înv. def. si Virginia Vasilovschi înv. provizorie.
Câteva luni mai târziu, la 15 dec.1922, cu ocazia unei inspectii la scoala primara germana din Solca sunt pomeniti: "dirigintele scolii", adica directorul, înv. superior Piotrovschi Georg, iar ca membrii ai corpului didactic Guminschi Oscar, învatator, învatatoarea Guminschi Iosefine, inspectorul scolar judetean fiind G.Dorofteiu.
Or faptul ca aproximativ la începutul aceluiasi an scolar sunt pomenite doua consilii ale învatatorilor cu presedinti diferiti, constituie înca o garantie asupra existentei celor doua scoli. Cea germana avea în octombrie 1921, 119 elevi înscrisi. Atât unii cât si ceilalti membrii ai corpului didactic erau profund nemultumiti de conditiile impropii, total necorespunzatoare în care se desfasura activitatea scolara; camerele prea înguste si reduse ca numar, aerul umed si viciat, lipsa mobilierului si a mijloacelor de învatamânt, etc., fapt ce pericliteaza nu numai sanatatea cadrelor ci si a copiilor care, asa cum se spunea "patimesc grozav din starea aceea de lucruri".
Anii de dupa primul razboi monial aveau sa fie în continuare grei, plini de suferinte si privatiuni, îndeosebi pentru masele populare. De acest lucru erau sa fie afectati în parte si intelectualii care în Solca sufereau foarte mult de pe urma scumpetei cu atât mai mult ridicata cu cât se spune într-un proces verbal din decembrie 1922 ''Solca e statiune climaterica, frecventata anual de câte 1000 pâna la 1500 de musafiri, dar acest fapt scumpeste traiul în întregime astfel ca corpul didactic nu mai poate face fata scumpetei enorme ce rezulta din faptul mentionat mai sus cu retributiile destinate pentru învatatorii rurali''. Aceasta însa nu era destul caci, asa cum se mentioneaza mai departe ''ceea ce li îngreuia traiul ba îl face insuportabil este chiria care se urca de multe ori la preturi de necrezut''. Astfel ''dirigintele scolii'' (directorul) care nu avea locuinta proprie trebuia sa plateasca 250 de lei în timp ce primea de la primarie numai 20 de lei ''drept chirie normata de legea de salarizare austriaca'', adoptata pe vremuri. Ca urmare, întrucât cadrele didactice din mediul urban beneficiau de o retributie mai ridicata se exprima dorinta corpului didactic ca ''în noua reforma administrativa sa fie Solca considerata ca comuna urbana''.
Cât priveste gradul de pregatire a corpului didactic, în acelasi proces verbal de inspectie se facea aprecierea ca: ''S-a observat chiar unele rezultate excelente ceea ce se resfrânge asupra sârguintei si destoiniciei corpului didactic''. Stapâneau bine metodele de predare asa încât inspectorul nu putea obiecta nimic ''fiind întreg corpul didactic praxa delungata si destul de rutinat''.
Între altele scopul inspectiei fusese si acela de a vedea daca corpul didactic de la scoala primara germana este în masura sa predea în limba româna, impresiile fiind la sfârsit desigur pozitive. Se pare ca cele doua scoli s-au contopit în anul scolar 1923-1924